sa fim ascultati
Din suflet

Sa fim ascultati. O mare nevoie a zilelor noastre

Cu totii avem nevoia sa fim ascultati. De multe ori tinem in noi lucruri dureroase. Nu le comunicam si acest lucru face ca in timp, durerea sa devina mai mare, insuportabila si fie izbucnim din cel mai mic motiv, fie mai rau ajungem sa ne imbolnavim fizic.

O mare problema cu care ne confruntam in zilele noastre este faptul ca nu mai stim sa ascultam si nu mai stim sa comunicam ceea ce avem de zis. Ne defasuram poate in minte scenarii intregi cu ce vom spune si cum vom actiona cand ne vom mai lovi de acea persoana sau de o situatie asemenatoare iar cand timpul vine, tinem iar in noi.

Daca am stii macar cinci minute sa zi sa ascultam activ sau sa comunicam fara ton de cearta ceea ce ne deranjeaza, cu siguranta viata noastra ar sta cu totul altfel. Dinamica vietii noastre ar fi alta, relatiile interumane ar fi diferite si cu siguranta nu ne-am mai imbolnavi atat de usor.

De ce mergem la psiholog? Sa fim ascultati

In primul rand mergem din nevoia de a ne elibera, de a spune ce avem pe suflet si simtim ca nu putem in alt mod. Pentru ca nu avem curaj sau ca nu au cui sa o facam. Simplul fapt de a sta de vorba cu cineva, fara sa ne judece, inseamna pentru noi o mare eliberare. Este ca dupa un dus cand te simti mai usor cu cateva kilograme. Pentru ca intr-un fel sau altul chiar asa este. Ne-am usurat de ganduri care se transforma in dureri.

Data viitoare cand „iti sta ceva pe limba”, spune. Trage aer in piept si spune-ti punctul de vedere pentru orice te apasa. Explica-i persoanei respective parerea ta, ceea ce simti sau cum te face sa te simti si de ce te face sa te simti asa. Nu sub forma de cearta, doar explica-i punctul tau de vedere. Te vei elibera si astfel nu vei mai acumula in timp furii si frustrari. Chiar este posibil ca persoana cealalta sa fi vazut acceasi situatie dintr-o alta perspectiva dar pentru ca niciunul nu a fost in stare sa deschida subiectul, atunci lucrurile s-au complicat. Astazi putin, maine inca putin si tot asa . Si uite cum intr-o zi putem ajunge sa ne despartim de parteneri, sa intreruperm relatii de familie, sa avem probleme la locul de munca cu colegii, doar pentru ca am tinut in noi.

Sa nu iti fie teama sa vorbesti. Vocea ta este importanta. Este la fel de importanta ca nevoia ta de a fi ascultat. Cu vorbe frumoase dar ferme si concrete ia-ti inima in dinti si vorbeste.

Imi amintesc de mine acum cativa ani cand am inceput sa fac acest exercitiu. Si eu pana in acele clipe imi tot faceam scenarii cu ce voi spune si cum voi spune cand cineva ma va mai deranja. Si cand eram pusa in fata situatiei, ei bine..nimic. Taceam iar. Nu aveam curaj cu toate ca simteam o mare nevoie a vorbi si de a fi ascultata. Pana intr-o zi cand m-am infruntat pe mine si parca pentru prima data m-am auzit. A fost superb. Am simtit asa o mare eliberare ca pot sa vorbesc. Ca pot sa spun ce gandesc si ca este totul foarte bine. Si rezultatul a fost unul pozitiv pentru ca am fost ascultata iar situatia s-a schimbat. Atitudinea acelei persoane fata de mine s-a schimbat. Dar cel mai important pentru mine fusese faptul ca am avut curaj sa vorbesc si sa fiu ascultata. M-am simtit mai puternica. Si am tot facut acest exercitiu. Uneori mai greu, cu rusine pana cand a ajuns sa devina o obisnuinta. Si din acea clipa viata mea s-a schimbat.

Un exercitiu bun este sa vorbesti singur cu voce tare la tine in camera, in parc, oriunde vrei tu. Ce, crezi ca esti nebun daca ajungi sa vorbesti singur? :)) Eu recunosc, fac asta. Si este minunat. Este eliberator. Asa fac si cand vorbesc cu Dumnezeu. Este ca si cum vorbesc cu tine, cel care citeste acum. Ii comunic ce simt, cum simt, de ce simt, il rog sa ma ajute, sa inteleg, sa indrept, sa fac mai bine. In timp ce vorbesti cu voce tare, poti sa fii surprins chiar sa iti dai niste raspunsuri la care nu te asteptai sau la care te asteptai dar pe care nu ai vrut sa ti le recunosti.

Ia incearca si tu. Sa nu iti fie rusine de tine. Esti singur. Nu te vede si nu te aude nimeni. Eu tocmai am recunoscut ca o fac :). Va fi ca dupa acel dus cu kilograme mai putine.

Esti mult mai mult decat crezi si poti mai mult decat crezi. Adopta ce modalitate consideri dar permite-ti sa te eliberezi. Permita-ti sa iti lasi vocea auzita, sa spui ce ai de spus si atunci cand esti in tabara cealalta, sa stii sa asculti.

Pace si iubire!

De asemenea poti sa mai citesti si Vulnerabilitatea ca putere nu ca slabiciune

Ma gasesti si pe facebook aici

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *