Daca te-ai intalni acum cu tine, copilul de 10 ani, ce ti-ai spune?

Daca acum ai avea posibilitatea sa te duci in trecut si sa te intalnesti cu tine, copilul de 10 ani, ce ti-ai spune? Care ar fi mesajul pe care ti l-ai transmite si ce mesaj crezi ca ti-ar da tie, copilul de 10 ani care ai fost candva?

Cu totii am fost copii. Erau vremuri in care ne jucam in fata blocului pana se intuneca, pana ne striga mama de pe balcon sa intram in casa, erau timpuri in care ne jucam de-a „V-ati ascunselea” prin scarile blocului, prin gradini. Ne jucam „Ratele si vanatorii”, „Castelul cu numere” sau „Nu te supara frate”. Stateam de dimineata pana seara afara. Uitam sa mancam. Alergam toata ziua si eram fericiti.  Ne imagineam ca aveam super-puteri, ca eram eroi, ca salvam lumea. Nimic nu era imposibil. Nu intelegeam pe vremea aceea aceasta notiune.

In timp, am crescut cu totii. Mingea am lasat-o de-o parte, super-puterile au devenit doar imaginatia bogata a unui copil. Am devenit oameni mari. Am uitat de copilarie. Ne mai amintim de ea, doar uneori cand mai vedem poze cu noi copii sau cand cineva, intr-un context aduce aminte de copilarie.

Chiar daca tu ai uitat de copilul tau interior, el nu a uitat de tine. El este mereu acolo, dornic sa iti amintesti de el. Sa iei iar mingea si sa va jucati. Sa lasi fata de „om mare” si sa ti-oi iei pe cea de copil. Sa te bucuri, sa razi, sa iti imaginezi ca poti schimba lumea. Copilul din tine poate face orice. Si daca il aduci la suprafata si tu vei putea face orice. Copilul din tine nu are frici. El nu isi pune barierele imposibilului. El crede, el poate, el face fara sa gandeasca prea mult. Noi ne punem mult prea multe intrebari si astfel ne blocam potentialul creator.

Fa acest exercitiu..imagineaza-ti acum ca te-ai intalni cu tine, cel care aveai 10 ani. Ce mesaj ti-ai transmite? Ce ai vrea sa stie copilul de 10 ani si nu a stiut? Ce i-ai spune despre tine, cel de acum? Cum te-ai descrie? Esti asa cum ti-ai imaginat ca vei fi?

Si apoi fa si invers. Ce mesaj crezi ca ti-ar transmite copilul de 10 ani, cu mintea de 10 ani, adultului din tine? Ce ai avea de invatat de la tine, cel de 10 ani? Ce ai uitat? Sau cu ce te-ai tinut de cuvant? Cum vedeai lumea la 10 ani si cum o vezi acum. Ia-ti o pauza si in liniste gandeste-te la aceste lucruri.

Copile, joaca-te si viseaza!

Aminteste-ti ca in tine e acel copil care asteapta sa fie adus la suprafata. Nu il sufoca cu „maturitatea” ta. Nu il pune la colt, pentru ca e mic si nu stie nimic. Intoarce-te putin catre copilul interior si spune-i cat il iubesti. Nu ti-e dor de el, de tine? Care era jocul preferat al copilariei tale? Joaca-l! Nu iti mai fie rusine. Nu iti mai pune iar piedici. Doar bucura-te de tine. Razi, sari in pat, arunca cu perne, prosteste-te. Aleraga, impiedica-te, ridica-te.

Si daca ai un copil, nu ii taia aripile. Nu ii spune ce poate face si ce nu poate face. Nu ii taia din creativitate si din spiritul lui puternic in care totul se poate. Da-i putere si incredere in el. Joaca-te cu el. Pune-te la mintea lui si savureaza momentele in care te picteaza pe fata sau iti spune ca este un Jedi si ca nimic nu ii sta in cale.  Permite-i copilului din tine sa se joace cu copilul tau, cel din exterior.

Mai poti citi si Vulnerabilitatea ca putere nu ca slabiciune

Ma poti gasi pe facebook aici si pe instagram aici